Când îmi iau lumea în cap

Când îmi iau lumea în cap


  • Când? : duminică, 7 august
  • Traseu: Chiuzbaia-Baia Sprie-Pasul Gutâi-Creasta Cocoșului-Cavnic-Dănești (stânga spre Secret Garden)-de aici pe sate spre Groș până în Baia Mare.
  • Lungimea traseului: ~80-90+/- km
  • Timp (cu tot cu pauze) : ~7 h

După ce l-am condus pe Septimiu în Baia Mare ca să ia drumul Clujului, ziua se anunța a fi  <nicicum>. Îmi doream să pedalez la drum întins, dar parcă nu aș fi făcut-o singură…Am avut ofertă de trekking, dar simțeam cum plânge Spock în sinea lui stând pe loc. Trekking cu o companie plăcută sau cu Spock solitar? Problemă existențială care m-a frământat jumătate de oră. Traseul cu Spock nu era intergal solitar, căci la hanul Pintea, din vârful Gutinului era o gașcă venită din Baia Mare de pe o altă rută, dar partea cea mai grea din traseu trebuia să o parcurg doar cu mine și cu Spock…

Într-un final mi-am luat greața de la gândul că trebuie să parcurg cea mai grea parte din traseu singură, adică pasul Gutâi, și m-am suit pe Spock și dusă am fost. Cu toată viteza înainte mi-am zis! Am pornit de acasă, de la Chiuzbaia, am coborât cu o viteză mult prea mare în Baia Sprie, și de acolo, printre blocuri de țigani și manele am zbughit-o în sus, spre Gutin. Apropierea de pas: infinită…partea aia m-a distrus cel mai tare psihic, mult mai tare decât Gutinul în sine. Părea că nu mai ajung. Pedalam în foaia 3 și pinionul 3 ca să am o viteză constantă și bună, încât simțeam cum șuiera vântul în urechi. Într-un final am ajuns la baza Gutinului, unde am făcut o pauză de 1 minut de hidratare și un telefon către mama să știe că sunt vie. De la baza Gutinului până în vârf m-am mai oprit câteva secunde pentru un telefon urgent și atât.

Primele serpentine: ”oh, e ok, încă sunt în foaia 3, e bine”…mai pedalez, mai pedalez ”uf, foaia 2, pinionul 4, poziția mea clasică de urcare, hai că e ok”. Țineam viteză constantă. Undeva după vreo câteva serpentine, era un prinț cu o semicursieră, care pedala super greu. Se uită lung la mine, zâmbește, îl depășesc lejer, mă uit în spate și aud : ”Mi-ar plăcea măcar să-mi lași numărul de telefon!!”. Din păcate Spock, nu stă la taclale și zburdă cu toată forța din picioarele mele înainte. Trec de jumătate, sunt tot în foaia 2 și pinionul 4, dar simțeam puțină oboseală în coapse. ”NU TE OPRI, NU TE OPRI, NU TE OPRI!” urlam cu voce tare la mine. Trebuie să mențin viteza constantă, nu trebuie să mă opresc. Oboseala e doar în mintea mea, mușchii mei sunt antrenați pentru așa ceva (nu le tare place lor solitar,mai ales pe un drum ca și Gutinul, dar morcovul dintre  fundul meu și șa îi impulsiona). După 1h și 20 min mă aflu în vârf, super fresh, super fericită că am făcut asta singură, că nu m-a furat nimeni de pe drum și că nu am lăsat numere de telefon nimănui. Am fost foarte fericită, râdeam singură, zâmbeam la toți turiștii, parcă eram un copil handicapat de pe secția de psihiatrie. Oh, niște bâtrânei mi-au făcut și poze, foarte simpatic, sper că am ieșit bine măcar.

La han mă întâlnesc cu o gașcă din Baia Mare, și de acolo schimbăm direcția spre Creasta Cocoșului. Îmi place peisajul pitoresc tipic maramureșean și e o plăcere să biciclești prin el. Mi-au plăcut mult dealurile, Creasta, potecile, m-am bucurat din plin de tură și mai ales că nu mai eram singură.

Terenul a fost un pic accidentat, și plin de bolovani pe unele coborâri, încât era să trag și o trântă, dar Spock s-a descurcat frumos, nu m-a făcut de rușine. Sunt mândră de bicicleta mea, e un partener pe cinste.

Pe coborâre a fost plin de belți și noroi, așa că am ajuns în Baia Mare ca un purceluș, dar unul fericit.

Bonus: febră musculară. Nu am mai făcut febră musculară de ani buni. E un semnal de alarmă, Spock trebuie antrenat pentru curse de 100 km+ și urcări în viteză, căci nu se termină vara până nu ajung în Munții Piatra Craiului (jud. Brașov) tot pe bicicletă 🙂 .

DSCN6798

DSCN6801

DSCN6804

DSCN6805

DSCN6812

DSCN6814

DSCN6817

DSCN6818

DSCN6820

IMG_0381

IMG_0386

IMG_0389

IMG_0395

IMG_0399

DSCN6821

DSCN6824

DSCN6828

DSCN6827

Dacă ți-a plăcut articolul...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *