Cluj – Scărița Belioara cu bicicleta sau 100+ km de primăvară

Cluj – Scărița Belioara cu bicicleta sau 100+ km de primăvară

Când? 27 Mai 2017

Echipa: eu, Andrei și Daniel (îl cunoșteam pentru prima dată).

Traseu: AICI (1) și AICI (2). (Trackul de asfalt e făcut manual, deci sunt 100 km în total, iar cel off road e înregistrat cu mici erori, s-ar putea să fie ceva mai mulți km.) Estimarea noastră a fost undeva la 140-150 km.

Timp: o zi lumină de mai (12h)

Mereu m-am intrebat de ce nu-mi găsesc coechipieri de tură lungă MTB (cel putin 100 km intr-o zi), cu excepția unor foarte, foarte puține persoane (pot să le număr pe degetele de la o mână!). De obicei când propun o tură și te trezești alături de mine, să știi că ceva nu-i kosher! Azi am realizat de fapt de ce.
Sâmbătă, vreme perfectă, ce-ar fi să fac o tură cu Spock? Mașină n-am să-l pun sus, așa că ceva pe lângă Cluj, atractiv. Hmmm, Scărița Belioara! Doar că eu am subestimat total distanța și urcarea pe Muntele Băișorii, și mi-am propus ca la 18:00 să fiu în Cluj. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, și ora 18:00 a devenit ora 21, urcarea spre Muntele Băișorii mult mai susținută pt off roadul care urma să vină, și distanța era mai lungă…dar a meritat din plin!

Cum am ajuns să fac echipă cu băieții? Ori știau ce-i așteaptă și aveau chef de aventură, ori erau la fel de în aer ca și mine cu informația despre traseu. Andrei clar nu știa ce îl așteaptă, ba dimineață când ne-am întâlnit chiar credea că mergem cu mașina până acolo. Oricum, în echipa asta eram văzută și eu ca un băiat (cred că era de la pantalonii de băieți pe care îi purtam și de la părul scurt ascuns sub basca de copil), căci toți oamenii cu care ne-am întâlnit pe traseu, cu excepția unuia, ne salutau cu *băieții*, unul singur și-a dat seama că eu nu sunt chiar băiat :))).

Când am ajuns sus în Muntele Băișorii ne-am cam rătăcit că nu știam pe unde să o luăm spre Scărița Belioara, așa că am urmat o cărare mai downhillistică printr-o pădure până ne-am intersectat cu traseul de maraton Apuseni; întâmplarea făcuse că am ajuns fix la maratonul Apuseni pe bicicletă, iar noi am început să facem traseul în sens invers și am intersectat alergătorii, astfel puhoiul de alergători care veneau din sens opus ne călăuzeau pe noi spre destinație. Ne-am întâlnit și cu câțiva prieteni care participaul la maraton, ne-a prins și un pic de ploaie, am încurajat maratoniștii și am savurat Scărița Belioara în toată splendoarea sa primăvăratică.

A fost o zi perfectă! 

În următoarea zi m-am dus la cățărat și cățăram cam crăcănată și amețită deoarce nu-mi mai simțeam fundul și mă usturau coapsele de la atâția kilometrii în șaua de la bicicletă, dar a meritat tot efortul pentru natură, primăvară și echipă ;). 

Dacă ți-a plăcut articolul...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *