Iar în Piatra Craiului: ”Mamă unde ești? Bate-mă de vrei dar vino să mă iei!”

Iar în Piatra Craiului: ”Mamă unde ești? Bate-mă de vrei dar vino să mă iei!”


Când? 10 Martie 2018

Echipa: eu și Septimiu.

Traseu: Zărnești-Fântâna lui Botorog-Zănoagă-Cabana Curmătura-Vârful Turnu-Creasta nordică integral-Vârful La Om (Piscul Baciului)-Colții Găinii-Refugiul Grind (de jos)-La Table-Prăpăstiile Zărnești-Zărnești.

Povestea: Pentru că în urmă cu 3 săptămâni nu am reușit să parcurgem, așa cum ne-am propus toată creasta nordică, din cauza condițiilor (vezi AICI ), am rămas cu o restanță, pe care mi-am dat-o împreună cu Septi, unul din cei mai buni prieteni pe care în ultimul an l-am văzut extrem de rar. Concluzia e simplă: ne-am dat întâlnire în Crai. Deși cu Septimiu nu mai făcusem echipă ”de iarnă” eram convinsă că ne vom descurca, căci el are ture de iarnă și în Alpi și în Grand Teton, așa că am încredere că ne vom descurca fără probleme, și așa a și fost. Ne vedem vineri seara la Zărnești și urcăm la Curmătura, ajungem undeva la miezul nopții. Pentru că nu degeaba Craiul este muntele insomniilor mele, nu am reușit nici măcar să ațipesc. Oare voi reuși vreodată să dorm în muntele ăsta? …

La 5:00 sună alarma mea care trezește toată cabana, eu dorm mai buștean de obicei, dar în Crai nici nu ar trebui să mai pun alarme, că nu dorm deloc aici. Ne pornim spre Vârful Turnu pe bulină roșie, ajungem repede, eram surprinsă cât de repede am ajuns în creastă față de data trecută. Acum am prins zăpada în condiții bune, înghețată. Pfiuuu, ce noroc pe noi! În nici 2 ore am ajuns și la Ascuțit. Vai ce relaxați eram din punct de vedere al timpului. Între timp, pe lângă noi trec 2 băieți voinici ca vântul, care au parcurs toată creasta, și sudica. ”Noah vezi Septi, cam așa ar trebui să ne mișcăm și noi!”…apoi când încep să accelerez și văd că Septi nu se conformează: ”Știi ce, noi nu ne grăbim nicăieri, e ok și mai încet, să nu cumva să transpirăm, că nu am bluză de schimb.” :))

Și de la Ascuțit începe adevărata distracție. În total am dat de 4 pasaje delicate: pe primul Țimbal a fost o porțiune care era un pic ciudată ca să o descațeri, așa că am rapelat, rapid și sigur; următoarea porțiune a fost un horn vertical mixt de 10-15 metrii, unde m-am băgat cap și ba alunecam, ba îmi zbura pioletul, pe aici am avut ceva emoții căci sub mine se întindea un hău și Septi mă ținea puțin în diagonal pe o platformă îngustă doar în piolet ”Te rog stai pe el cu toată forța și fii pe fază, că-mi dă soarele în ochi, picioarele nu-mi stau și cu pioletul lovesc în piatră seacă!”; am avut un monolog cu mine însămi, am trecut de horn cu bine, pe partea cealaltă de creastă și a venit și Septi în contrabalans. Următoarea porțiune a fost la fel, una în care trebuia să descațeri, dar era zăpadă topită, și sub ea piatră seacă, iar porțiunea delicată la fel, era destul de lunguță. Am găsit un țănculeț, m-a lăsat Septi salam în jos, iar el a făcut rapel, toate bune. Ultima porțiune delicată la fel a fost o descățărare de 4-5 metrii mai interesantă, pe care am trecut-o cu bine. În rest doar creasta, destul de îngustă, dar nimic de speriat, față de alte ture, a fost chiar bulevard. E ciudat că de câte ori fac creasta asta mereu o găsesc în diferite condiții, și parcă mereu mi-e ca un loc nou. Condițiile de acum au fost bunicele, doar că topirea zăpezii ne-a ridicat oarecare dificultate pe alocuri, căci efectiv patinam peste un strat firav de zăpadă pe stâncă. Trebuie să le mulțumim celor 2 băieți voinici că au deschis urme, că ne-au scutit de un efort!

Amândoi cântam de zor pe creastă: ”Mamă, unde eşti?
Bate-mă de vrei, dar vino să mă iei!
Mamă, unde eşti?
Poţi să mă şi baţi, dar lasă-mă-n Carpaţi!” E atât de specific Craiului. Mie mereu îmi vine să o sun pe mama să-i cânt asta când vin în Crai. :))

Septi: ”De vede mama pe unde m-ai adus…” 

În final ajungem pe Piscul Baciului, iar eu mă uit după sudică, creastă pe care încă nu am ajuns până acum. ”Eu când ajung în Zărnești mă duc să-mi iau un Cola”, îmi zice Septi :)). Coborâm pe Colții Găinii muchia care se desprinde din Piscul Baciului și trecem de refugiul Grind, ajungem la Table, și de aici scoatem gps-ul să vedem cât mai avem…”Ioi Septi, eu am făcut drumul ăsta cu bicicleta dar nu părea așa de lung…”. Sunt sigură că Septi mă înjură în gând, deci drumul Table-Zărnești a fost infinit, cred că s-a lungi între timp, dar nu-l țineam minte chiar așa de lung. Colac peste pupăză la Fântâna lui Botorg dăm de un domn drăguț și munțoman care vede că suntem distruși și coborâm așa abătuți, și ne ia la dânsul în mașină și ne aduce până în Zărnești, la Tudor acasă (căci el ne-a găzduit). Vaaaai cât noroc am avut! Dacă nu, mai pedalam câțiva kilometrii, de ne ieșeau ochii din orbite.

Oh, era să uit că pe Colții Găinii erau urme de schi și aproape că mi-a căzut o lacrimă că nu am schiurile la mine, mi-au căzut ulterior și mai multe de la Grind în Zărnești…:))

Trebuie să recunosc, că pe tot drumul Table-Zărnești nu m-am gândit deloc la urși…până mi-au amintit seara băieții că pe acolo sunt și urși. Ah daaaa? Să fie sănătoși! 

Septi în prima seară: ”Îs mort, pe unde m-aaaai duuus!”

Septi în a doua seară: ”Ce fainăăăăă turăăăă am făcuuut, ioooi, ce fain o foooost!” 

Oh, ce zi faină, și ce dor mi-a fost de Septi, în sfârșit ne-am revăzut în locul potrivit.

Dacă ți-a plăcut articolul...

2 thoughts on “Iar în Piatra Craiului: ”Mamă unde ești? Bate-mă de vrei dar vino să mă iei!”

  1. Horatiu

    Hei Bianca, te-ai lasat de povestit aventurile pe blog?

    1. Nu, nu m-am lăsat, trec doar printr-o perioadă mai ”aglomerată” a vieții, atâta tot. O să scriu din urmă totul, când voi avea timp! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *