O nordică de Crai la sfârșit de iarnă

O nordică de Crai la sfârșit de iarnă


Data: 17 februarie 2017

Context: am nevoie de munte, aer, soare, zăpadă, dar mai ales de munte și libertate.  Tocmai am terminat cu sesiunea de neurologie și radio-imagistică. Mi-a plăcut mult modulul ăsta, am o presimțire că e cel mai frumos modul din anul 5, dar sesiunea mi s-a părut greoaie, că mi-am lăsat toată materia pe ea. Deși sunt materii care-mi plac, a fost un volum mare de informație. Mă simt obosită, vreau afară din casă, vreau munte. Am schiat toată iarna, dar parcă cele 2 săptămâni de sesiune mi-au anulat puțin starea relaxată. Sesiunea a fost ok, dar n-a fost singură. Pentru că trăiesc într-o țară ca România, adică a tuturor posibilităților, ultimele 2 săptămâni m-au stresat enorm. Adică situația politică a țării m-a obosit. Am urmărit zilnic, printre cursurile de neuro, fiecare schimbare, fiecare declarație de presă, fiecare mișcare, iar seara a trebuit să #REZIST la proteste în stradă, să lupt împotriva corupției, sau mai bine spus să lupt împotriva a și mai multă corupție, că România a fost mereu un stat corupt. Statusul care l-am actualizat zilele trecute pe facebook:  <<<Niciodată nu a fost politica subiectul meu preferat de discuție și niciodată nu am simțit în mine un spirit patriot… până acum. Nu sunt de acord cu ce se întâmplă în România. Nu e normal să minți un popor întreg, să vinzi gogoși despre bunăstare și un trai mai bun, iar apoi să scoți în stradă sute de mii de oameni care urlă despre tine că ești un hoț și mincinos. Mereu m-am considerat un om informat cu privire la orice subiect pe care încerc să îl dezbat, iar la fel mă consider și în situația de față. Nu am cunoștințe juridice suficiente pentru a înțelege totul pe deplin, dar am înțeles ce a trebui și cât a trebuit din situația actuală, astfel încât să nu mă las manipulată și spălată pe creier de o nedreptate și o infracțiune imensă care poate urma să se întâmple în țara mea. M-am gândit de multe ori să plec de aici. Nu mi-e greu să îmi dau un atestat de limbă germană și să emigrez. Să fiu doctor străin într-o țară străină. Dar poate că nu vreau asta, poate că vreau să rămân aici, în țara unde am crescut, unde am învățat și învăț, alături de prieteni, familie și cei dragi mie, alături de care am devenit om. De aceea am ieșit în stradă, și voi ieși în continuare, pentru că nu vreau să rămân să lucrez într-o țară coruptă din care se va fura, în care sistemul sanitar și de educație vor involua, vor fi ținute în loc din cauza corupției și hoției, o țară care va sărăci mai tare, în care democrația va fi adusă la tăcere și în care ne va fi frică să ne mai exprimăm liber. Am trecut prin multe stări și am fost emoționată de fiecare eveniment din serile trecute. Și văzând atâția oameni în jurul meu care luptă pentru aceeași cauză, care vor același lucru, s-a reaprins în mine speranța că România nu e o cauză pierdută și că oamenii de aici sunt în stare de o schimbare, iar eu cred în această schimbare pentru că un popor unit va reuși să învingă atât corupția cât și hoția. Ne vedem și azi, ne vedem și mâine și de câte ori e nevoie! #rezist #Cluj #NuOUG >>> 

Sesiune + #Rezist => Nevoie imperioasă de a merge pe munte!

Termin sesiunea miercuri după masă, iar peste câteva ore, adică la ora 22, mă aflam în trenul spre Brașov. Am călătorit toată noaptea, într-un tren gratis (că sunt studentă), dar acest tren gratis era : jegos, plin de pramatii analfabete, cu manelele la maxim, și avea întârziere de o oră. Avea întârzierea perfectă cât să pierd trenul Brașov-Zărnești. Până la urmă am prins trenul Brașov – Zărnești din mers. Din mers la propriu, pentru că trenul Brașov- Zărnești deja pornise, însă conductorul trenului stătea în ușă și m-a văzut cum alergam într-un suflet să prind trenul, și a făcut un gest neașteptat: a oprit trenul ca să apuc să mă urc în tren. Pfiu, dacă îl pierdeam ar fi trebuit să stau 2 ore în gara din Brașov până venea următorul tren! Și este 7 dimineața, iar eu mă aflu în trenul care mă duce la munte, în Piatra Craiului. Ce să fac în Crai? Mă gândeam la un traseu…Hmmm puțină creastă nordică n-ar strica, și nordică de Crai a fost.

Traseu: Zărnești – Cabana Curmătura – Padinile Frumoase – Refugiul Ascuțit – Refugiul Grind – înapoi la Ascuțit – cabana Curmătura – Zărnești. Aaaaaaa, ce bine a fost! Iubesc Craiul !! Ce dor mi-a fost de el!

Echipa: eu și Tudor. Pe Tudor l-am cules din Zărnești, el era deja acolo de 5 zile.

Ce zi perfectă !

Dacă ți-a plăcut articolul...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *