Octombrie pe bicicletă (4): Munții Retezat – Refugiul Stâna de Râu și Vârful Păpușa

Octombrie pe bicicletă (4): Munții Retezat – Refugiul Stâna de Râu și Vârful Păpușa


Când? 21 Octombrie 2017

Echipa: eu și Andrei

  • GPS track pentru bicicletă: AICI
  • Harta folosită pentru trekking este cea de la Munții Noștri, de pe aplicația de pe telefon.

Pentru că nu am ajuns de multe ori în Retezat, și de fiecare dată când am ajuns a fost doar din Cârnic, pe partea cu cabana Gențiana și Pietrele, m-am orientat spre un loc nou. Tot pe un blog pe care-l urmăresc din când în când, cel a lui Radu Diaconescu, aflu de un traseu care combină și bicicleta și plimbatul pe creste. Ideea sună excelent, mai ales că e vorba de Retezat, un loc mereu nou pentru mine, pe care încă nu am reușit să îl descopăr în totalitate, și e un munte extraordinar de frumos!

Traseul nu e complicat deloc: ne pornim din Cluj la 6 dimineața, spre comuna Pui, imediat după Hațeg, și setăm GPS-ul pe satul Hobița. Ajungem pe la 9 și un pic, cam pe la ora 10 ne pornim pe traseu. Toate bune și frumoase. Pedalăm cu spor și voie bună spre refugiul Stâna de Râu, până realizăm că parcă pedalăm de o veșnicie…Un drum forestier, super frumos, peisajul de toamnă era desprins din povești, daaar…este o urcare lungă, susținută, mai exact 1100 m diferență pozitivă de nivel în 24 km. Nu-i nimic, că e frumos….

Când ajungem aproape de final, pe ultimii kilometrii, ce să vezi? Plin de urme de urs! La tot pasul…Era clar că nu era de la unul singur. Și-au lăsat și micul dejun și prânzul și cina pe tot traseul…În sinea mea mă întrebam cât de numeroasă e familia…șiiii dacă o fi o singură familie sau mai multe?! Eram cu ochii în patru. La orice zgomot suspect deja aveam halucinații vizuale cum iese ursul din tufiș cu a sa familie numeroasă. Cu cât ne apropiam mai mult de refugiu, cu atât mai multe urme erau. Parcă aici aveau baza. Ajungem la refugiu Stâna de Râu, înconjurat de ale ursului urme din toate direcțiile, lăsăm bicicletele la loc sigur în refugiu și urcăm spre Lacul Tăul Țapului, pe bulină roșie. Doar că…bulina roșie trece printr-o zonă de pădure, cea din spatele refugiului, unde în continuare, la tot pasul, erau urme de urs. Parcă mergem după urs, nu spre obiectivul nostru. Într-un final ajungem la Tăul Țapului, pe urmele de urs, unde chiar și aici, sub creastă, unde-i piatră seacă, tot nu am pierdut urmele ursului. Măi să fie! Mă întreb cum de nu ne-am întâlnit încă cu el…

Ne continuăm traseul spre creastă, tot pe bulină roșie, ce trece prin Porțile Închise, o creastă absolut superbă…Deși eram amenințați de timp și de faptul că ne întoarcem la mașină prin același loc, doar că pe întuneric, aproape că am alergat până pe Păpușa și înapoi (traseul de creastă este marcat cu bandă roșie). A fost fain tare! Mi-a dat puțin cu virgulă, când mă gândeam la data în care parcurgem traseul, 21 octombrie, adică ziua este scurtă…La 7 seara deja e întuneric. Ce 7? la 6:30 deja e noapte…Noi abia pe la 4 eram pe Păpușa. Vai de noi, că ne mănâncă ursul! Măcar pe creastă nu mai erau urme de urs :)).

Coborâm repede la refugiu (iar am scăpat de urs), unde ne întâlnim cu jandarmii montani. Erau puțini surprinși că am ajuns cu bicicleta până aici și aveau la ei un fel de puști, dar nu de vânătoare, ci mult mai subțiri și mai mici, nu știu pentru ce erau, dar eu iar aveam halucinații cu familia de urși…Jandarmii se uită pe ceas și ne încurajează să plecăm cât mai repede. Mai aveam cam o jumătate de oră de lumină (așa crepusculară)…”Hai, băgați pedală și aveți grijă la urși!” …”Aveți grijă la urși!” ”Aveți grijă la urși!” răsuna în capul meu de parcă repetau în continuare cu voce tare…UrșI (adică mai mulți)…clar erau familii de urși acolo! 

Și ne pornim încă pe lumină să pedalăm înapoi 24 km…Ce bine că e doar coborâre! Dar nu trece mult că deja se lasă noaptea…”Mamă unde ești? Bate-mă de vrei dar vino să mă iei…” cântam în sinea mea…:))) 

Se face beznă și aprindem frontalele…Offf nu pot să creeed, frontala mea abia luminează, am uitat să-i schimb bateriile, cum pot să fiu așa de aiurită? Și nici nu aveam baterii de rezervă. Eu am 2 frontale, și am schimbat bateriile în cea pe care am lăsat-o acasă, nu în asta pe care o am la mine. Vai, ce stupid! Abia văd cu frontala asta. Și e beznă, și nu pot să merg tare (ultima dată când am făcut asta am ajuns în UPU). Noroc că frontala lui Andrei lumina tare și avea baterii noi, și uite așa am coborât 2 oameni la o frontală, prin același loc pe unde am urcat, printre urmele de urs. Și încă o fază interesantă tare care mi-a pus capac , și era să-mi umplu pantalonii:)), la întoarcere am dat de urme noi de urs, adică din intervalul de timp cât am fost pe creastă…

Am ajuns la mașină pe întuneric, fără să ne întâlnim cu ursul…Mare minune! Mașina am lăsat-o în Hobița, lângă o poartă, unde era mai lat drumul.

Noaptea am dormit pe un câmp, înainte de intrarea în satul Hobița, lângă un lan de porumb.

Ce mai zi! Deși îmi plac urșii, nu țin neapărat să mă întâlnesc accidental cu ei. Mai ales când e vorba de o familie de urși :D…

Dacă ți-a plăcut articolul...

6 thoughts on “Octombrie pe bicicletă (4): Munții Retezat – Refugiul Stâna de Râu și Vârful Păpușa

  1. Adrian

    Deci ti-e frica de ursi :)))

    1. exact așa =))) cred că erau la un poker cu băjeții

  2. Catalin

    Daca vreti ceva hard, incercati traversarea Retezatului din Valea de Brazi sre Rau Barbat.

    1. Merci de idee! Cu siguranță voi reveni prin Retezat în căutare de aventuri noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *