Octombrie pe bicicletă (5): ”hike a bike” în Retezatul Mic, Cheile Scorota-cabana Buta

Octombrie pe bicicletă (5): ”hike a bike” în Retezatul Mic, Cheile Scorota-cabana Buta


  • Când? 22 Octombrie 2017
  • Echipa: eu și Andrei
  • GPS track: AICI

Pentru că ieri am făcut o tură palpitantă plină de urși care nu s-au arătat la față spre Vârful Păpușa (vezi AICI) , ne-am propus ca azi să fie o tură relaxantă. Vezi să nu! Pentru că ne aflăm în Valea Jiului, iar aici sunt multe trasee de mountain bike, și pentru că nu ne permitem să venim prea des pe aici, de ce să nu facem mai multe trasee din zonă? Sună logic, nu?

Ne trezim la 5:30 din lanul de porumb din Hobița, unde ne-am culcat după traseul super palpitant de ieri, ca să plecăm devreme spre Câmpul lui Neag, ce bine că nu e aglomerație în trafic. Am făcut sub o oră până în Câmpul lui Neag. Loc de parcare am găsit chiar lângă stradă, unde se bifurcă drumul spre Cheile Buții, lângă o poartă cu vreo 5 câini flămânzi în curte și un Merzan roșu, imposibil de confundat locația. 😀 

Cu aplicația de la Munții Noștri și GPS-ul făurim un traseu care să cuprindă 2 trasee: primul traseu Cheile Scorota-Stâna Scorota combinat cu al doilea traseu Cabana Buta-Câmpul lui Neag. Pentru a lega cele două trasee trebuie să trecem prin șaua Scorota, care presupune un teren tehnic, adică de ”hike a bike”, cu bicicleta în spate la propriu, dar noi n-am știut asta, am văzut marcajul de legătură (punctul galben) și dă-i înainte!

Lăsăm mașina, ne suim pe biciclete și mergem relaxați spre Cheile Scorota. Ca să putem face circuit, am făcut un compromis de 10 km de asfalt prin Valea Jiului până am dat de indicatorul și marcajul (punct galben) spre Cheile Scorota. N-a fost așa rău, având în vedere că pedalam printr-un peisaj încântător de toamnă, iar pe margine erau frunze colorate peste care pedalam melodios.

La indicator cotim dreapta și întrăm în pădure, unde ni se deschid cheile și începem să pedalăm printre pereții stâncoși și un peisaj de toamnă absolut superb. Locul acesta este încântător, Valea Jiului este o locație extraordinară pentru acest sport! E minunat totul! Înaintăm încet, că pedalăm la deal, deși cred că o coborâre pe aici ar fi orgasmică, of ce păcat că nu ne întoarcem tot pe aici. Dar cine știe ce surprize ne pregătește acest traseu? Așa că ne bucurăm de el la maxim. E liniște deplină. Peisajul ne-a lăsat fără cuvinte. Merg cu atenție pentru că totul e acoperit de frunze iar sub frunze sunt bolovani, și nu ști cum îți alunecă roata. Avem și pasaje de push bike, dar nu ridică probleme, sunt scurte. Și mergem liniștiți, totul pare perfect, până când aud zgomote. Ori mă paște schizofrenia ori am rămas cu trauma numeroaselor urme de urs de ieri, iar acum sunt paranoia, ori chiar aud zgomote reale? ”Andrei spune-mi te rog că nu ai mâncat prea mult de dimineață și stomacul tău face zgomotele astea.” ”Da, da!” ”Tu spui da, că așa am zis eu…” Iar aud zgomote bizare. De data asta chiar era Andrei își tragea secrețiile nazale. ”Vai Andrei, parcă ești urs!” Mister elucidat, Andrei era ursul, până când iar văd o urmă de urs, iar la câțiva metri mai văd una…Nu pot să creeed, se presupune că azi e o tură fără urși, ooofff! Nu-i bai, ne dăm drumul la decibeli și povestim așa. De fapt cred că urlam mai mult decât povesteam. Să știe tot ursul că suntem aici! Să meargă să se dea cu bicicleta în altă parte! Aproape ajunși la stână, dăm de un teren vandalizat de porci mistreți. Mdeci și porci sunt pe aici. Perfect. Chiar era o arie imensă vandalizată de către ei. Pe lângă asta auzim pietre cum se răstogolesc la vale, trimise de ceva animale băștinașe.  Supeeer, am ajuns la stâna Scorota, dacă vine ceva animal flămând ne adăpostim pe aici pe undeva:)). Păcat de paguba făcuta de porci, căci era un loc superb. În zare se vede Oslea, pe stânga și pe dreapta versanții abrupți, iar mai departe pe traiectoria noastră, identificăm Șaua Scorota.

Prin Șaua Scorota trebuie să trecem ca să ajungem la cabana Buta. De jos pare puțin. Se vede din avion că nu e ciclabil nici măcar un metru, dar cine știe ce e după culme? Poate ne așteaptă o coborâre fantastică! Iar facem un compromis, de data aceasta ne luăm bicicletele în spate, și înaintăm așa. Este o diferența de nivel vizibil semnificativă, suntem conștienți că nu va fi ușor, iar Andrei încă avea probleme cu glezna pe care nu de mult timp și-a rupt-o. Vedem că avem porțiune bună de grohotiș, un pic abrupt, pe care va trebui să-l traversăm așa. Dar noi nu știm ce e după culme, așa că-i dăm bătaie cu bicicleta în spate, în continuare pe bulina galbenă.

În spatele meu Andrei își alinta bicicleta și situația în fel și chip. Între timp o familie de capre negre ne dădea târcoale. Cât timp sunt capre nu e problemă. Dar filmele mele deja s-au schimbat, din urși au devenit proci mistreți, și mă așteptam parcă din clipă în clipă să dau nas în nas cu un porc mistreț. La fel îmi dădeam filme că sigur e o familie de porci pe undeva prin tufișurile și jnepenișul ăsta gata să ne iasă în față. Sufla și vântul. Sigur azi ne ocolește norocul, că ieri prea am fost noi norocoși. Of, dacă iese un porc, îi trag un ghidon în freză de leșină! Ce filme de Prâslea aveam în cap. Cred că mi-aș fi umplut pantalonii și dacă ar fi ieșit un singur porc, cu siguranță. 

Pfiu, dealul ăsta părea mai mic de jos. De ce mă mir oare? Urcăm la aproape 2.000 m cu bicicletele în spate. Ce mă așteptam să fie? Uneori creierul meu nu cuplează din timp și mă trezesc ca și acum, că-mi car bicicleta în spate. Ba mai mult, sunt și porțiuni de grohotiș unde aproape că m-am dezechilibrat, pentru că era destul de abrupt. Dar dacă privesc în urmă…ce frumos se vede de aici…e așa frumos! De ce mă plâng? Shs, nu mă mai plâng. De fapt nu m-am plâns, decât în sinea mea. Și nu că-mi car bicicleta, ci pentru că-mi-era frică de porci mistreți. Chiar înainte de șaua Scorota este o porțiune super abruptă, că efectiv aproape că mă cățăram cu bicicleta în spate. De fapt era scrambling. Asta mai lipsea! Dar Prâslea din mine iar își spune cuvântul: îi aveam în minte pe tipii ăia super din videoclipurile la care mă uit eu, care se cațără pe stânci cu bicicleta în spate ca să coboare printre aceleași stânci pe ea. Cool! :)))

Ajungem în Șaua Scorota, de unde avem o panoramă superbă asupra Retezatului. Pe un indicator scrie 1h1/2 spre Cabana Buta. Super! E coborâre, nu ne ia mult, mă gândeam eu. Pentru că sunt precaută, cobor puțin pe lângă bicicletă, dar ce să vezi? Un teren abrupt tare, imposibil de coborât cu bicicleta pe aici, chiar și cu ea în spate pare a fi extraordinar de greu. Și ce filme de coborâre fantastică îmi dădeam eu pe urcare. Ceva nu-i kosher azi. Adică trebuia să ne dăm seama că din moment ce nu găsim nici urmă de gps-track de bicicleta pe net, nici urmă de om întreg la cap care să fi trecut pe aici cu bicicleta și pentru că am urcat la aproape 2.000 m din stradă, clar că nu are cum să fie ciclabil. Și a fost ideea mea genială să combinăm două trasee omologate de mountain bike, care aveau gps trackuri separate. Uneori nu știu de unde-mi vin ideile astea. Încă-mi tot vin. Și evident că nu avea cum să fie ciclabil, doar suntem în Retezat! Încep să-mi pun întrebări, oare câți km mai trebuie să îl car pe Spock în spate?

Estimez că vreo 5 km de traseu au fost hike a bike. Până s-a sfârșit coborârea abruptă prin jnepeniș și a devenit mai agreabil. Pentru început nu a mai fost nevoie să îl car pe Spock în spate, ulterior devenind ciclabil iar. Pfiu, nu mai trebuie să fie mult până la cabana Buta. Dăm și de oameni pe traseu, răsuflăm ușurați, nu suntem singura gustare a urșilor și a mistreților. În sfârșit cabana Buta! De aici până în Câmpul lui Neag (traseu omolgat de mtb) este 100% ciclabil. 

Coborârea de la cabana Buta este foarte tare! La început abruptă, tehnică, bolovănoasă, trebuie să fii atent când să pui frână și să cobori cât poți fără frâne, altfel riști să cazi, sau să fugă roțile, căci e bolovănos rău pe aici. Dar e frumos! Pentru noi a fost distractiv. Ulterior, coborârea se atenuează și nu mai există nici un fel de obstacol. Pădurea e de vis! Colorată, coborâm pe covor de frunze, parcă e ireal! Mi-a plăcut enorm. A meritat tot hike a bike-ul.

La un moment dat drumul se bifurcă: o ramură o ia spre Cheile Buții, cealaltă ramură trece pe lângă două cascade: Cascada Mării și Cascada Lazărului, care deși cotesc puțin de la ramura principală, merită vizitate! Așa că am ales cascadele, și nu am regretat. Traseul e super frumos, iar cascadele la fel. Mă întreb dacă vor îngheța la iarnă să le putem cățăra?

Ramura cu cascadele ne scoate la câțiva metri mai jos de unde am lăsat mașina, în Câmpul lui Neag. Ce zi plină de aventură. Azi se presupune că ar fi trebuit să fie ceva *chill*, fără urși, mistreți și cărat biciclete în spate. Dar ne-am mai fi putut bucura la fel de tare de o zi ca asta? Aș mai fi avut ce să povestesc? Abia aștept următoarea tură CU bicicleta (nu contează unde se află bicicleta, eu pe ea sau ea pe mine), căci am un talent de a alege rutele de bicicletă…

Dacă ți-a plăcut articolul...

2 thoughts on “Octombrie pe bicicletă (5): ”hike a bike” în Retezatul Mic, Cheile Scorota-cabana Buta

  1. Anonim

    Vreau si eu candva intr-o tura de bicicleta cu tine. 😀

  2. andrei

    cred ca in jos a fost mai mult jump-a-bike :-))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *