Piatra Craiului: creasta nordică pe timp de iarnă (2018)

Piatra Craiului: creasta nordică pe timp de iarnă (2018)


Când? 16 Februarie 2018.

Echipa: Andreea, Tudor, Tamas, Levi, Bogdi, Misha și eu.

Traseu: Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura (joi noapte), cabana Curmătura – Vârful Turnu – Creasta nordică – vârful și refugiul Ascuțit – înapoi pe nordică – traseul Carol Lehmann scurtat direct în jos și drept prin pădure până la intersecția cu marcajul (bandă albastră) – cabana Curmătura. 

Povestea: Pentru mine parcurgerea crestei nordice a Pietrei Craiului a devenit o tradiție începând cu anul 2015, când am parcurs-o pentru prima dată, în bocanci de 3 sezoane, fără colțari, în aceleași condiții cu zăpadă multă…și accesul l-am făcut pe un culoar de avalanșă. Eram o inconștientă pe atunci, dar eram foarte îndrăgostită de Piatra Craiului și era prima mea tură de iarnă și a treia tură pe munte. Deși am parcurs-o șchiopătând, pentru că eram la nici 2 luni după ce mi-am scos gipsul de pe piciorul rupt, m-am bucurat ca un copil de tot traseul. Deși nici nu știam să folosesc pioletul, în bocancii mei băltea apa și toată eram udă, a fost una dintre cele mai frumoase ture pe munte și în compania unor oameni frumoși. Nu m-a dernajat nici că eram udă, habar nu aveam de avalanșe, ci m-am bucurat maxim de traseu fără să am o altă grijă. Ne-am întors teferi, însă mult mai fericiți și împliniți. De atunci parcurg în fiecare iarnă creasta Pietrei Craiului și mereu o găsesc în diferite condiții, însă zâmbetul și fericirea sunt la ele acasă și cu fiecare tură devin mai bogată, mai plină de Crai, mai luminoasă. 

Sezonul acesta încă nu avusesem ocazia să o parcurg, așa că am așteptat cuminte să treaca sesiunea de iarnă și mi-am propus ca în prima zi de vacanță cu vreme bună să fiu acolo. Prima zi de vacanță cu vreme bună a fost la propriu, căci la fel ca anul trecut când după ultimul examen m-am suit în trenul de Brașov, de data aceasta, înainte de a da ultimul examen i-am întrebat pe prietenii mei când au liber pentru o tură în Crai. Nu știu cum s-au aliniat planetele, că din 2 oameni ne-am făcut 7, chiar în ultimul moment și iată-ne în drum spre Brașov, fix a doua zi după sesiunea mea și prima zi cu vreme bună din vacanță. Utopic, nu? Universul are căile lui.

Inițial o anunțasem pe Andreea ce intenții am. Andreea era nerăbdătoare, căci Craiul iarna este un vechi vis de-al ei. Cu Bogdi și Tudor vorbisem de ceva vreme ca să ne intersectăm cât de repede pe munte, însă Bogdi s-a trezit fix în ultimul moment. Inițial ar fi trebuit s-o facem mai târziu, săptămâna următoare, însă eu și Andreea ardeam de nerăbdare, iar zilele propuse de noi erau singura fereastră de vreme bună din acea perioadă, așa că nu am mai stat pe gânduri. Încă nici un băiat nu confirmase. ”Andreea, știi ce? Dacă nu vine nimeni cu noi, ne suim în tren și mergem singure!” Andreea, pe lungimea mea de undă: ”Da, clar, abia aștept!”. Îl întrep și pe Misha dacă nu vrea să vină, că vorbisem noi ceva mai demult de Crai, așa că îl chem și pe el. Misha vine! Pe Misha îl țin minte de la Maratonul Pietrei Craiul care mi-a scanat numărul la start. În Crai întâlnești oameni faini, ca și Misha. Ieeei, suntem 3 omuleți! 3 omuleți care în 2 zile s-au făcut 7 omuleți, căci până la urmă toată echipa s-a trezit în ultimul moment. Cred că i-am speriat cu fereastra de vreme bună că-i acum ori niciodată! Și pe rând confirmă Tudor, apoi mă sună Bogdi, Tamas și Levi. Echipa e formată, trebuie Craiul să ne accepte pe toți.

Ajungem în Zărnești unde ne dăm întâlnire toată gașca, pe o vreme încă mohorâtă. Urcăm joi seara spre Curmătura și constatăm că a nins ceva în ultimele zile, prin urmare vom avea de muncit. Ajungem la Curmătura, ne odihnim (eu nu am putut dormi că a fost prea cald, a doua zi eram puțin Zombielici) și facem planul pentru a doua zi. Vrem să facem toată nordica, de la Turnu la Piscul Baciului, însă trebuie să luăm în considerare faptul că nu avem cele mai bune condiții, că va fi de muncă prin zăpadă, că doar eu și Misha știm căile de retragere și de întoarcere, și că trebuie să gândim în interes colectiv, ca o echipă, iar dacă nu se poate parcurge integral sau nu avem timp, vom lua decizia corectă. Eu încă mai am de lucrat la partea cu *echipa*. Cred că mi se trage de la faptul că-s singură la părinți și că sunt o individualistă, dar lucrez la asta cu spor.

A doua zi am țâșnit ca din pușcă din cabană. Eram în față eu cu Misha și constatăm că nu toată echipa are același ritm așa că am regrupat și am mers frumos, că oricum lucram la urme prin zăpadă. Îl punem pe Bogdi șef de trib și o ia el înainte. Suntem încă în nor, e încă noapte. Am o presimțire că sus ne așteaptă ceva frumos. Simt asta, căci am fluturi în stomac. Când am fluturi în stomac știu că e pe cale să se întâmple ceva măreț sau frumos. Înaintăm pe lanțurile de pe versantul Turnului, facem urme și ușor, ușor se luminează. Niște culori și o atmosferă de poveste ne învăluie brusc, iar noi ne înălțăm încet, încet deasupra norilor până când soarele ne încălzește. A fost magic! Totul. M-am trezit deasupra norilor cu un soare care strălucea peste o insulă de piatră într-o mare de nori. Nu pot să cred, câtă frumusețe, câtă bucurie, cât noroc să ma aflu aici, acum, cu acești oameni! E unul dintre cele mai frumoase momente și mă simt o norocoasă. Craiul ne primește cu brațele deschise iar natura ne oferă un spectacol cum rar ți-e dat să vezi. Este ceva extraordinar! Iubesc ceea ce văd, iubesc ceea ce fac și îi iubesc pe oamenii ăștia că-s aici, acum, cu mine, și trăim același sentiment la unison. Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv! Piatra Craiului mă lasă fără cuvinte, mă lasă mută de uimire, ca de obicei, însă de această dată o face la superlativ. În momentele astea îmi doresc să închid ochii și să opresc timpul iar clipa aceasta să o transform în inifinit. Nu ai nevoie de foarte multe ca să fii fericit! Mi-aș dori să rămân aici. Când ajungem pe vârful Turnu rămânem iar încremeniți. Nu de frig, nici de foame, nici de sete, ci iar de frumusețe! Fenomenul Gloria este prezent și efectiv încep să mă întreb, oare ce-mi pot dori mai mult de atât? Am cerut puțin, dar m-ales cu infinitul….(Efectul Gloria apare foarte rar și trebuie îndeplinite mai multe condiții simultan pentru a fi prezent.)

Nu-mi pasă ce ne așteaptă mai încolo, deja am văzut atâta frumusețe cât pentru o viață. Ne continuăm creasta, făcând urme prin zăpada mare. Am făcut pe firma de dezăpezire cu rândul. Am dat și de porțiuni mai tehnice pe care le-am depășit fără probleme, ținând creasta matematic. Toate bune și frumoase până pe vârful Ascuțit. Creasta Craiului nu e doar o tură tehnică ci și una de anduranță. O parte din echipă a fost de acord să nu mai continuăm căci era mult de lucru prin zăpadă, plus porțiunile tehnice bine cunoscute pe care le știam din turele trecute, plus că era târziu, am ajuns la un numitor comun: să ne întoarcem înapoi. Oricum Craiul ne-a oferit mult mai mult decât ne-am așteptat și suntem fericiți și împliniți. Muntele nu e despre palmares și vârfuri, ci e despre libertate și fericire. Mi-aș dori ca toți care îmi citesc blogul să înțeleagă asta și să renunțe la atitudini de cucerire a muntelui. Nu cucerim muntele, nu cucerim nimic. Muntele ne cucerește pe noi cu frumusețe și ne oferă libertate. Eu sunt liberă și fericită aici. Fie că mă aflu pe vârful La Om, fie că mă aflu pe vârful Ascuțit, mă aflu pe munte, departe de lume, aproape de frumos, și asta e tot ceea ce contează pentru mine. Deși mi-e greu să renunț, am învățat că a merge mai departe înseamnă să știi când să te oprești, atât pe munte, cât și în viață.

Așadar ne întoarcem fericiți la cabana Curmătura, unde petrecem o seară plină de zâmbete, bere și voie bună. Am coborât pe traseul Carol Lehmann scurtat direct în jos prin pădure, pentru a ocoli acel mic culoar de avalnșă de pe marcaj. Deși nici în a doua noapte nu am dormit tot din cauza căldurii, mă foiam fericită în pat cu gândul la una dintre cele mai frumoase zile din viața mea. Îi mulțumesc iar muntelui că ne-a primit cu brațele deschise, ne-a oferit răsfăț, iar spre dimineță închid ochii obosită, parcă rostind în șoaptă că undeva în lume mai există frumusețe. 

Andreea a făcut un filmuleț tare drăguț cu toată tura pe care a filmat-o cu GoProul, filmuleț care a fost nominalizat și va rula la Alpin Film Festival, care este primul și unicul festival de film montan din Romania, cu secțiuni paralele de carte și fotografie și care are loc în perioada 27 februarie-4 marite 2018 la Brașov.

 

Dacă ți-a plăcut articolul...

2 thoughts on “Piatra Craiului: creasta nordică pe timp de iarnă (2018)

  1. C.

    Iti urmaresc blogul de cateva luni si imi place cum scrii. Admir sinceritatea si lejeritatea cu care povestesti tot. Ti-am mai spus ca pe langa aventurile tale iti admir si talentul pe care-l ai la scris. Foarte frumoasa, dinamica si senina aventura ta din Crai. Va felicit! Si pe tine in mod special, cu cata admiratie si respect povestesti despre acest munte. (Piatra Craiului este si muntele meu de suflet!)

    1. Merci Claudiu! 😀 Scriu totul cum îmi vine și ce simt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *