- Traseul:
*dus: Zărneşti-Valea Crăpăturii-Şaua Crăpăturii pe banda galbenă –din Şaua Crăpăturii am urmat bulina roşie până la Vârful Turnu
Timp: 3h 1/2
*retur: Vârful Turnu, câţiva metrii coborârea e pe unde am venit, prin jnepeniş, pe bulina roşie până se observă bifurcaţia traseului pe cruce albastră=Padina Hotarelor-Zărneşti
Timp: 3h 1/2
- Echipa: eu şi Tudor
Pentru că azi a fost o zi însorită, ne-am hotărât să bălăurim prin Crai pe 2 trasee complet noi pentru mine: Vârful Turnu prin Valea Crăpăturii şi Padina Hotarelor. 2 trasee absolut superbe, specifice Craiului. Iniţial, nu eram hotărâţi pe unde să ne retragem: facem creasta nordică până la Ascuţit? Padina Şindileriei? Padina Hotarelor? “Hai să mergem prin Padina Hotarelor că am citit că e hardocoreală pe acolo!”-zice Tudor. “Hmmm, eu am citit că nu e de coborât pe acolo…”-zic eu. “Super, pe acolo mergem!”-cădem de acord amândoi. Am stabilit şi retragerea.
Urcarea până la Vârful Turnu a fost o plăcere. Prima parte a traseului, pe banda galbenă, a fost o vale frumoasă, unde pe stânga aveam piatra mică iar pe dreapta piatra mare. Pe drum ne-am întâlnit cu un tată şi copilul lui de vreo 10-11 ani, amândoi echipaţi corespunzător, cu menţiunea că micuţul avea un rucsac destul de sănătos. “Hmmmm copii de ăştia să tot faci!” îi zic lui Tudor.
Prima parte pe banda roşie e pădure cam 10 min, după care începe brusc distracţia: e expus, e pe lanţuri, e minunat! Cum am ajuns să iubesc traseele expuse? Vara trecută am făcut Custura Sărăţii din Făgăraş, unde mi-au tremurat chiloţii maxim, încât m-a călit de orice expunere. Când am ajuns pe traseul “La lanţuri” din Crai nu mai aveam nici un fel de reţinere, cu consecinţa ireversibilă, de a îndrăgi traseele grele şi expuse.
Partea expusă şi pe lanţuri a traseului e foarte scurtă, că în mai puţin de jumătate de ora dăm în jnepenişul care urcă spre creastă.
După ce am stabilit foarte simplu pe unde să ne retragem, în mai puţin de 5 minute ne vedem pe abruptul de pe traseul marcat cu cruce albastră-Padina Hotarelor. Prima parte e abruptă, cu sol negru şi ud, pe care am alunecat foarte uşor, mai ales că eu eram încălţată cu papucii de trail, fiind prea leneşă să-mi car bocancii de la Cluj. Am trecut-o cu uşurinţă mai ales că Tudor în urma mea ţinea galerie “Hai că şi tu ai vrut să fie hardcore, nu doar eu!”. Mă minunez neîncetat de frumuseţea Craiului.
Pe un forum de pe carpati.org am citit că trebuie să existe 2 săritori aşa că după prima porţiune eu şi Tudor tot căutam săritori, de parcă le vânam. A fost amuzant, că nu am găsit nici una, sau ce am găsit noi nu le putem numi chiar săritori adevărate.
Traseul are mult grohotiş, şi se pornesc bolovani foarte uşor la vale, chiar eu am pornit 2 bolovani mari şi la 30 m mai jos era o altă echipă, noroc că s-au oprit undeva pe traseu, înaintea lor. Nu e prea recomandat grupuri mari pe astfel de trasee, sau mare atenţie la grohotiş şi la bolovanii alergatori la vale !
50% din acest traseu l-am coborât trăgându-mă pe fese, la propriu. Tudor descăţăra pe alocuri elegant cu faţa la stâncă, pe unde era stâncăraia mai abundentă, eu…în continuare la tras pe fese / 4 labe.
Ultima coborâre e foarte foarte lungă de am avut impresia că nu se mai termină. Şi eu şi Tudor aproape o luasem razna, că deja genunchii noştri ne luau foc, mai ales că eu am şi un menisc fisurat, pe care l-am resimţit un pic.
- Concluzie: dacă ar fi să mai merg prin Padina Hotarelor, aş urca-o nu aş mai coborâ-o.
Am ajuns fericiţi acasă şi am apucat să tragem şi un power nap.
Woaaaaa, ce frumos eeeee!!
”Nu te ține de lanțuri, că tu ești cățărătoare!” urla Tudor din spate.
Bă copile tu ai suflu mai nou şi nu mai gâfâi. De când şi-a cumpărat bicicletă nouă, Tudor nu mai gâfâie.
Mulțumesc domnului doctor V. pt jucăria asta faină, care a devenit un accesoriu veritabil când plec în ture:D
Alt tip de rocă în Crai. Foarte interesant că mai există şi altceva în afară de calcar. Mă voi documenta.
Stilul meu.
Stilul lui Tudor.
