Retezat SkyRace 2019 sau emoții în supradoze

Retezat SkyRace 2019 sau emoții în supradoze


Știu că n-am mai scris de ceva vreme pe aici, dar voi reveni cu toate încet, încet. Viața a avut un cuvânt mai puternic decât mine de această dată și efectiv n-am mai avut timp fizic să scriu.

Voi începe cu sfârșitul evenimentelor din viața mea, iar ultimul eveniment sportiv important a fost Retezat SkyRace, care a avut o încărcătură emoțională aparte.

Cum am ajuns să particip la Retezat SkyRace? Sincer, din pură întâmplare. Era iarnă când m-am înscris, dintr-un simplu impuls, pentru că anul trecut am realizat prea târziu că vreau să particip iar înscrierile erau deja închise, așa că de ce să nu o fac anul acesta? Și câtă ordine e în haos…Fără să știu în ce mă bag, bazându-mă pe faptul că mă voi antrena când se duce zăpada și pe antrenamentele din turele de schi, mă gândeam că de ce nu? 

Și zboară timpul, zboară, și viața mea se întâmplă în nenumărate moduri, schimbări majore, ca niciodată, se petrec într-o dinamică inimaginabilă, însă în tot acest timp și haos alergarea a avut un rol decisiv. Practic alergarea și cățăratul au fost singurele care m-au ținut pe linia de plutire, deși pluteam în derivă de multe ori, de fiecare dată când îmi limpezeam ochii în lacrimi alergând prin pădure sau pe creste simțeam că mă eliberez. E incredibil ce efect antidepresiv poate să aibă sportul asupra noastră. Efectiv mă dezlănțuiam.

Ca de obicei, cum sunt o Bianca incurabilă, și cum fac toate lucrurile contra timp și pe muchie de cuțit, am reușit să dau vreo 30 km cu o lună înainte de concurs. Însă ce nu am specificat eu e că chiar dacă am reușit cu greu să dau vreo 30 km într-o lună, m-am mutat în colțul opus al Clujului, la distanță de spitalul unde lucrez, dar nu doar că e la distanță ci am de parcurs și o diferență de nivel destul de burtal ca să ajung la locul de muncă, pe care o fac zilnic cu bicicleta. Așadar pot să spun că mersul la muncă a fost un antrenament veritabil pentru mine în luna pre-skyRace :)). Sună amuzant, dar practic a fost unicul antrenament în afară de cei 30 km yolo dați la întâmplare.

Ce înseamnă Retezat SkyRace ? (Vezi AICI) Și numele îi spune, este o cursă de alergare montană de 28 km cu 2300 m diferență pozitivă (traseul Custura, însă evenimentul mai are încă 2 curse, mai scurte). 

Nu știu de ce am pornit încrezătoare încă de la Cluj, aveam o presimțire că va fi frumos. Am venit încărcată de energie pozitivă și cred că a fost prima cursă înaintea căreia am dormit bine, deși am uitat multe chestii să-mi pun în bagaj, cum ar fi laptele pe care-l beau dimineața cu cereale…însă mi-am recuperat și laptele de la complexul turistic Cheile Buții, unde niște băieți simpatici mi-au înțeles problema, că altceva nu pot mânca în dimineața cursei decât sfântul lapte cu cereale. De asemenea faptul că m-am întâlnit cu David Iancu (vezi AICI) cu care povesteam de atâta timp, mi-a adus un surplus de încredere, având în vedere că mi-a promis că mă așteaptă la finish, oricum el terminând cu o oră și ceva mai repede. :))

În dimineața cursei a fost soare, senin, deși aveam emoții cu prognoza meteo, pentru că se anunțau furtuni după-masa. Nu mi-am luat nimic la mine în afară de 500 ml de apă și 500 ml de Getorade că-mi place gustul, în rest am abuzat de check pointuri la greu, și chiar mi-a fost suficient. Marea mea dilemă a fost folosirea bețelor în timpul cursei, cred că toată seara și dimineața i-am terorizat pe amicii cu care venisem pe tema asta și până la urmă m-am culcat cu gândul că le iau, însă m-am trezit cu gândul că le las, așadar nu le-am mai luat, deși mi-au lipsit enorm pe ultima urcare de pe vârful Custura, unde am crezut că-mi dau duhul, și muream de frustrare când 2 participanți cu bețe m-au depășit pentru că și eu tânjeam după ele, dar până la urmă am reușit să-mi târ picioarele chiar și fără bețe, și pe vârf m-am bucurat enorm să-l revăd chiar pe Misha.64772429_2366547733436494_7781901542537297920_n

Prima parte a cursei am dus-o bine, am depășit mulți participanți chiar și fără bețe, până la cabana Buta am zburdat fericită, chiar simțeam că zbor pe traseu, mi-a plăcut starea de bine pe care mi-o dădea alergarea combinată cu frumusețea nemărginită a Retezatului, parcă era un vis din care nu voiam să mă mai trezesc. De la Buta pe vârful Custura a fost crimă și pedeapsă, mă cam slăbeau puterile, deși am halit în check point și m-am hidratat, mi se părea o urcare infinită, o fată morgană părea vîrful, mai ales când l-am văzut în zare cât e de departe, căci inițial credeam că e prima gâlmă, ulterior văzând gigantul :)). Așa se întâmplă când nu cunoști traseul, îți dai filme. Coborârea am savurat-o maxim, cred că prindeam o viteză monstru pe coborârea verde, mai ales că vedeam că se apropie și furtuna așa că am dezlănțuit picioarele și am coborât cât am putut de repede, însă în zadar, căci m-a prins grindina chiar înainte de intrarea în pădure, și era o grindină imensă, de-mi dădeam filme că ajung la finish cu capul spart. Ce noroc că n-a ținut prea mult, și am supraviețuit :)), deși am ajuns la finish ca un purcel veritabil, udă până la chiloți și cu urme de grindină pe piele, cu un timp de finish de 5h40min, bunicel având în vedere că m-a încetinit grindina, pe porțiunea respctivă ducând o luptă de supraviețuire (a se citi că-mi doream să nu mi spargă capul sau să mă fulgere). Evident cursa n-a fost lipsită de oamenii faini pe care i-am cunoscut pe traseu, și chiar cu un coechiper de finish, camarad pe ultimii kilometrii. Deși David nu era chiar la finish, am dat de Sabina și Ana care-l așteptau și pe Tudor, care a avut prima lui cursă montană, cu un timp excelent; iar David era la 20 m mai jos, venea înspre finish megasurprins că am terminat așa de repede, pentru că el era sigur că voi face vreo 7 ore, când i-am povestit cum nu m-am antrenat.  M-am bucurat enorm să-l văd pe David acolo, chiar și pe traseu gândul că-l regăsesc la finish îmi dădea un burst de energie, efectiv m-a încărcat cu energie de când ne-am văzut.

64656404_2362298420528092_7250754950064504832_n

 

Cam asta a fost povestea Retezat SkyRace, una dintre cele mai frumoase curse de alergare montană din țară, cu un traseu frumos, cu o plăcere imensă de a-l alerga și cu oameni frumoși și pe traseu și la finish.

Am simțit că mi-am resetat viața în acel week-end. A fost o eliberare de emoții și trăiri, o explozie a tot ceea ce am strâns până atunci în sufletul meu, având în vedere evenimentele recente care s-au petrecut în viața mea, pe repede-înainte.

Chiar s-au schimbat multe lucruri în viața mea de atunci, în bine. Consider că toate lucrurile se întâmplă cu un motiv, chiar dacă nu suntem în stare să ne dăm seama de el la momentul respectiv.

Chiar în acel week-end a absolvit și unul din cei mai buni prieteni (Tamas), cu care am trecut prin multe împreună, facultatea de arhitectură, și chiar dacă n-am putut să fiu alături de el fizic, l-am susținut de la distanță.


20190617_175409

Și poza de final,ultima din acel week-end.. și felicitări pentru David care făcuse o cursă foarte bună, și pentru care Retezat SkyRace este o cursă de suflet.

Pe curând.

Dacă ți-a plăcut articolul...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *